#ReformaRomsilva, între topor și dronă: modernizarea amânată a administrației forestiere

Dacă ar fi să alegem un simbol pentru administrația pădurilor românești, acesta ar sta undeva între topor și dronă. Între uneltele rudimentare cu care pădurarii încă patrulează și tehnologiile moderne care, în alte țări, cartografiază fiecare cioată în timp real. Această ruptură definește, de fapt, stagnarea Romsilva: în 2007 ni se atrăgea atenția că instituția este supradimensionată și ineficientă, iar în 2025 ni se vinde aceeași rețetă sub eticheta de „reformă”. Diferența e că pădurile sunt mai puține, mizele mai mari și timpul nu prea mai are răbdare.

Și, poate cel mai grav, nici acum, la aproape două decenii de la acel diagnostic nemilos, Romsilva nu reușește să facă o reformă reală. Pentru că, indiferent de cine stă în vârf (temporar sau nu), conducerea Romsilva e rezervată exclusiv oamenilor crescuți și școliți în propria structură, impuși politic, și nu managerilor profesioniști din afară. Este un cerc vicios al autosuficienței: cei care au întreținut problemele sunt aceiași care pretind că le rezolvă. Atât timp cât această situație se perpetuează, lâncezeala neperformanței și furtul vor continua.

Și încă ceva. Biblia o spune clar: mândria merge înaintea căderii. La Romsilva, mândria este boala de fond. O mândrie cultivată și exacerbată de foști directori generali și întreținută cu zel de sindicat. Din 2000 încoace, nici rapoartele Savcor Indufor, nici avertismentele specialiștilor străini nu au schimbat ceva esențial. Imaginea pepenelui care se usucă până devine o smochină fără viață, rămâne actuală: instituția nu înflorește, doar mimează vitalitatea.

2007 – momentul ratat

Raportul Savcor* din 2007 a fost oglinda în care Romsilva și ministerul de resort ar fi trebuit să se privească lucid. Atunci, experții finlandezi și cei români nu s-au ferit să spună pe șleau: regia era supradimensionată, birocratică și neperformantă.

• 25.000 de angajați – adică un silvicultor la 140 de hectare, de patru ori mai mult decât media europeană.
• pierderi anuale din exploatarea forestieră, acoperite prin alte activități secundare.
• conflict structural între rolul public și cel comercial: aceeași instituție trebuia să apere pădurea, dar și să o exploateze.

Concluzia experților era fără echivoc: „The National Forest Administration is overstaffed and underproductive compared to European peers”.

Soluțiile erau clare: separarea funcțiilor comerciale de cele publice, reducerea aparatului administrativ, transparență în licitații, digitalizare și investiții în pregătirea personalului. Era, de fapt, o foaie de parcurs pentru o administrație modernă.

Dar în loc de aplicare, România a ales să amâne. În loc de reformă, a preferat cosmetizarea. În loc de transparență, a perpetuat provizoratul.

Romsilva 2025 – aceeași rețetă, aceleași eșecuri

După 18 ani, ne aflăm aproape în același punct. Romsilva administrează mai puține păduri (sub jumătate din suprafața națională, față de 56% în 2007), dar funcționează tot cu un aparat birocratic umflat și cu o conducere politizată. Piața lemnului s-a globalizat, presiunile au crescut, mafia lemnului e mai agresivă, iar criza climatică a transformat protecția pădurilor într-o problemă de securitate națională.

Cu toate acestea, instrumentele cu care operăm par scoase din manualul de acum două decenii. Ministerul prezintă reorganizarea direcțiilor silvice în 12 regiuni ca pe o mare victorie, cu o economie de 19 milioane lei anual. În realitate, această sumă reprezintă abia 1% din bugetul Romsilva (peste 1,5 miliarde lei). Mizilic.

Mai grav, reorganizarea riscă să fragilizeze controlul: ocoale mai greu de coordonat, distanțe mai mari, responsabilitate difuză. Adică: „daraua mai mare decât ocaua”.

Conducerea: între „premieră absolută” și continuitate toxică

Numirea prin concurs a lui Jean Vișan în 2025 a fost prezentată public drept o „premieră absolută”. Realitatea contrazice însă propaganda ministerială. În 2016, sub Guvernul Cioloș și ministra Cristiana Pașca-Palmer, a existat deja un proces mai serios, cu criterii profesionale și evaluare externă.

Diferența? Acum, jumătate dintre reprezentanții trimiși de minister în Consiliul de Administrație – adică exact cei care aleg directorul – au probleme de etică, unii fiind trimiși în judecată pentru corupție. Pe lângă ei, se regăsesc oameni fără expertiză reală în silvicultură, cu frustrări și ambiții personale, dar fără competență managerială.

Astfel, „transparența” e doar un exercițiu de imagine. Schimbarea de persoane nu înseamnă schimbarea de sistem. Atât timp cât conducerea Romsilva rămâne rezervată exclusiv celor crescuți și formați de structură, fără deschiderea către manageri din afară, reforma rămâne imposibilă. E aceeași logică de „gardian devenit șef de penitenciar”: cel care a trăit toată viața în sistem îl reproduce, nu îl transformă.

Din interviurile recente reiese limpede: nu reforma, nu viziunea, ci reglarea volumelor de masă lemnoasă, dictată de cerere, fără niciun gând la echilibrul pieței sau la interesul public. Este o mentalitate consolidată, greu de clintit, iar noul director provizoriu pare mai degrabă să o perpetueze decât să o conteste.

Am urmărit cu atenție toate prezentările candidaților. Nu au fost toți cei 17 finaliști, dar am putut să-mi fac o părere: slabe speranțe. Lipsă de viziune, idei perimate, fracturi de logică, incoerență, tupeu. Au fost și câțiva candidați (Ciomag, Petcu și Florescu) care au demonstrat că știu management silvic, au simț practic și sunt, oarecum, în ton cu vremurile actuale. Neplăcută a fost inclusiv prestația juraților. S-a repetat cu obstinență ”Ce părerea aveți de Hotelul Silva”, o marotă a ministrei Diana Buzoianu, iar faptul că doi oameni anchetați și dovediți de procurori drept infractori puneau întrebări legate de etică și moralitate, a fost mai mult decât deranjant.

Resursa umană: pădurari cu toporul într-o lume cu drone

Iar, problema resursei umane rămâne neschimbată. În 2007, raportul Savcor nota: „Field staff is undertrained and poorly equipped to face illegal logging and new environmental challenges”. Recomandarea era simplă: investiții în instruire și tehnologie.

În 2025, pădurarii încă merg prin ”biroul„ cu arbori cu carnetul și creionul. Dotările sunt minimale, mentalitatea învechită, pregătirea profesională depășită. În timp ce în alte țări pădurarii folosesc drone, aplicații GIS și sisteme satelitare, la noi uneltele de bază rămân toporul și tabelele regretatului Giurgiu, pe hârtie dictando.

Întrebarea incomodă e cum să aperi pădurea secolului XXI cu metodele secolului XX. Diferența față de Vest nu doar că s-a păstrat, ci s-a adâncit. În timp ce alții integrează inteligența artificială pentru a monitoriza în timp real defrișările, noi bifăm rubrici într-un carnețel.

Reforma administrativă: hărți redesenate, probleme intacte

Comasarea direcțiilor silvice în 12 regiuni este prezentată ca o reformă structurală. În realitate, nu e decât o redesenare de hărți. Problemele de fond – conflictul de interese între rolul public și cel comercial, birocrația sufocantă, lipsa transparenței – rămân intacte.

Economia de 19 milioane lei pe an este irelevantă la scara bugetului. În schimb, costurile ascunse pot fi uriașe: pierderea controlului, slăbirea lanțului de comandă, multiplicarea zonelor gri în care mafia lemnului își face loc. Cheltuieli care se umflă.

Exact aici se vede că nu avem o reformă adevărată, ci doar un exercițiu contabil prost calculat. O reformă reală ar fi însemnat clarificarea misiunii Romsilva: instituție de protecție și administrare, sau companie comercială? Ori, în continuare, le face pe amândouă prost.

Concluzionând

Reforma Romsilva 2025 se prezintă ca o mare schimbare, dar în realitate e o reformă de vitrină. Să comasezi direcții și să pui KPI-uri pe hârtie nu înseamnă că ai rezolvat problemele reale:

• pădurarii prost plătiți și expuși la pericole;
• un Consiliu de Administrație cu membri controversați;
• o piață a lemnului dominată de câțiva giganți care fac regulile;
• lipsa de viziune pentru un management forestier al viitorului, adaptat la criza climatică și la nevoile comunităților.

În loc să alergăm după economii contabile de 19 milioane lei, ar trebui să investim în:

1. tehnologie de teren – drone, sateliți, aplicații AI pentru pădurari;
2. profesionalizare reală – școli moderne de silvicultură, training continuu;
3. guvernanță curată – fără oameni anchetați pentru corupție în Consiliul de Administrație; fără directori impuși politic.
4. bioeconomie – să trecem de la vânzarea de bușteni la produse cu valoare adăugată mare.

Altfel, rămânem complet defazați: aplicăm în 2025 rețetele din 2007, în timp ce lumea forestieră globală e deja în 2035.

Ce este „Raportul Savcor/Indufor 2007” despre Romsilva?*

În 2007, la cererea autorităților române și cu sprijin internațional, a fost realizat un raport de analiză strategică pentru Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Documentul poartă titlul „A Way Forward with National Forest Administration – Romsilva” și a fost elaborat de compania finlandeză de consultanță Savcor Indufor Oy, specializată în management forestier și politici publice în domeniul pădurilor.

Autorii principali au fost experți străini și români, printre care:

• Dr. Mika Rekola și echipa Indufor, cu experiență vastă în evaluarea organizațiilor forestiere din Europa și Asia;
• Specialiști români în silvicultură (printre care profesorul Marian Drăgoi-refuzat azi de domnișoara ministru), care au furnizat date și analize pentru adaptarea concluziilor la realitatea românească.

Raportul a apărut într-un moment cheie: România tocmai intrase în Uniunea Europeană, iar gestionarea pădurilor trebuia aliniată la standardele europene de eficiență, transparență și sustenabilitate.

Documentul a fost gândit ca un plan de modernizare pentru Romsilva, cu recomandări clare: reducerea birocrației, separarea funcțiilor comerciale de cele publice, introducerea unor indicatori de performanță, investiții în infrastructură și digitalizare.

Deși raportul a circulat la nivel guvernamental și în mediul silvic, multe dintre recomandările sale nu au fost aplicate atunci. În schimb, după aproape 20 de ani, ele revin în discuție, uneori aproape copiate, în reformele propuse în 2024–2025.

Cu alte cuvinte, Raportul din 2007 este oglinda în care vedem cât de mult am pierdut din timp: problemele identificate atunci sunt aceleași cu cele de azi, doar că între timp presiunile externe (mafia lemnului, schimbările climatice, piața globală plină de incertitudine) au devenit mult mai mari.

Aflați totul despre #ReformaRomsilva citind:

• Un director provizoriu, un Consiliu cu probleme. Cine mai crede în #ReformaRomsilva?
• #ReformaRomsilva – Un plan pentru pădure, pădurari și societate
• Diana Buzoianu – ministra care a vrut să „reformeze” Romsilva, dar s-a împiedicat în propriile greșeli
• #ReformaRomsilva: Politici economice de stimulare a valorificării durabile
• Filmul #ReformaRomsilva 2025
• Plan de management pentru noua Romsilva
• Pădurile României: între provocări, reforme și interesul public
• Manifest pentru o pădure a viitorului: Reforma Romsilva nu mai poate aștepta
• Pădurea care nu mai vine. De ce nu reîmpădurim România?
• #ReformaRomsilva: Gestionarea pădurilor-comparații internaționale